"Sobari, plapumari, croitori, „Geamuri si oglinzi", ceasornicari, „Pompe funebre" (aici era mereu cate un cosciug proptit de usa, captusit pe dinauntru cu valuri de satin), cate o cheie uriasa de lemn atarnata perpendicular pe perete si pe care scria YALE, cate un ceas de sticla, mare ca acelea din gara, dar cu limbile pictate si cu numele proprietarului scris pe el. Pe stanga era un birt de unde iesea vesnic un fum albastru cu miros de mititei.
Misunau in jurul lui betivi, tigani imbracati ungureste, cu femeile cu fuste crete dupa ei, tarani purtand funii de usturoi si saci pe jumatate plini, cu iz de canepa. Peste drum era magazinul de jucarii „Scufita rosie", pe care il visam si noaptea. Era pentru mine un loc feeric.>> Fragment din Nostalgia
„Sunt proze fantastice, cum nu s-au mai scris in literatura romana de la Eminescu incoace... Imaginatia lui Cartarescu lucreaza incitata de imensitatile astronomice, marile analogii universale, doctrinele ezoterice si teoriile stiintifico-fantastice, miturile umanitatii si activitatile ascunse ale inconstientului.“ (Ovid S. Crohmalniceanu) la aparitia primei editii a acestei carti, intitulata Visul, in 1989)