Încă din momentul traumei în sufletul acela fragil, în trupuşorul acela mic, se activează se pare o nouă vitalitate care îl susţine, îl protejează şi îl împinge înainte astfel încât, într-o zi, când tot calvarul se va fi sfârşit, să poată privi în urmă şi să vadă că sufletul lui a învins.
Minunea şi suferinţa sunt atât de strâns împletite în inima acestor micuţi, încât întreaga lor existenţă se desfăşoară ca o uimitoare întrepătrundere pe muchie de cuţit a celor două. Ceea ce pentru noi pare ireconciliabil, viaţa acestor copii vine să contrazică, dându-ne o lecţie dură despre adevărurile profunde ale acestei lumi, despre iluzoriul conceptelor noastre de bine şi rău. Oricât de crud ar putea să sune, la nivelul esenţei, suferinţa şi fericirea nu sunt decât manifestări ale aceleiaşi energii. Tot ceea ce dau naştere în noi sunt experienţe pe care ni le-am ales pentru a ne apropia de propria esenţă.
Boris Cyrulnik, etolog şi neuropsihiatru francez, relatează aici concluziile la care a ajuns în urma cercetărilor pe care le-a desfăşurat asupra conceptului de rezilienţă – această uimitoare capacitate a fiinţei umane de a depăşi traumele şi rănile emoţionale cele mai cumplite: boală, doliu, viol, tortură, război. Bazându-se pe o multitudine de cazuri studiate atât în cabinetul său de psihoterapie, cât şi în misiunile pe care le-a desfăşurat în Bosnia, Cambogia, Brazilia şi Rusia, autorul ne explică minunea prin care oamenii pot să se refacă după încercările cele mai odioase, datorită abilităţilor căpătate în copilărie.