Ochiul furtunii

„Ochiul furtunii” explorează strălucit, cu o sensibilitate copleșitoare și cu ironie mușcătoare, caracterul și motivațiile umane. A fost publicat în 1973, anul în care Patrick White a primit Premiul Nobel pentru Literatură, și a fost ecranizat în 2011 cu Geoffrey Rush, Charlotte Rampling și Judy Davis în rolurile principale.

Cândva o femeie frumoasă și plină de viață, octogenara Elizabeth Hunter se află acum imobilizată la pat, în somptuoasa ei locuință din Sydney. Deși este dură, egoistă și autoritară, Elizabeth atrage în continuare admirația și respectul celor din jur. Pe slujitoare - trei infirmiere, o guvernantă și o menajeră - le înspăimântă și le fascinează în aceeași măsură. Copii ei, Sir Basil, actor celebru aproape de pensionare, și Dorothy de Lascabanes, fostă soție a unui prinț francez, vin din străinătate pentru a-și lua rămas-bun de la mama lor muribundă și a gestiona moștenirea. Explorând vârtejurile cumplite de dragoste și ură care definesc relațiile de familie, romanul urmărește povestea vieții lui Elizabeth Hunter. Prezentul se suprapune peste amintirile ei, într-o țesătură în care se inserează deopotrivă poveștile celorlalte personaje. Dincolo de activitatea și de statutul lor social, experiențele tuturor compun un tablou apăsător al singurătății.