Ediție științifică și critică de Eugen Ciurtin.
În 1872, când ajunge la Paris, locuiește la aceeași adresă cu Arthur Rimbaud. În 1875 se transferă la Leipzig, cu puțin înaintea lui Ferdinand de Saussure, ale cărui contribuții le discută deja. În 1876 e la Berlin, atașat diplomatic și student al lui Albrecht Weber precum Eminescu. Un an mai târziu inaugurează primul curs de sanscrită la Universitatea București. În toate cele patru universități europene avut cei mai buni profesori ai epocii lui, printre ei Hașdeu, Breal, Darmesteter, Foucaux, Brockhaus, Curtius, Hubschmann, Kuhn, Leskien și mai ales Abel Bergaigne. La 27 de ani încheie prima ediție critică a unui clasic al literaturii sanscrite elaborată de un indianist român. Dar opera sa aproape în întregime a rămas necunoscută. Redescoperit de Arion Roșu, Constantin Georgian (1850-1904) s-a gândit la urmași: o bibliotecă extraordinară și mai ales mii de pagini manuscrise (indianistică, iranistică, istoria religiilor) au fost donate prin testament Academiei Române. Concepută în trei părți, ediția de față își propune să restituie opera lui Georgian în ansamblul culturii românești și europene.