George Banu propune o asociere originala intre studiul teoretic al teatrului si experienta biografica, intre intrebarile esentiale suscitate de arta scenei si expresiile sale concrete, occidentale sau orientale, indeosebi japoneze. De la iubirea de teatru la neiubire, de la efemerul clipei la persistenta memoriei - aceste pagini sesizeaza ineditul unor interogatii constante ce anima arta teatrului. Autorul adauga insa reflectia originala despre capodoperea cehoviana, Livada de visini, ca parabola a valorilor ce dispar si a perspectivelor ce apar. O galerie de „mitologii” ale scenei moderne, de „miniaturi” completeaza aceasta panorama a teatrului de ieri si de azi.
„Ma leaga de George Banu strangerea de mana fraterna care-mi da curajul sa ma tin agatat de mica insula a teatrului. Ma intreb care sa fie motivul legaturii mele cu George. Am reusit sa ne cucerim propria diferenta, fara sa cedam in fata iluziilor si deziluziilor micii insule care e teatrul. Am staruit pana la batranete cultivand flori si fructe in gradina noastra – carti si spectacole. E incercarea noastra de a ne potoli foamea.
Viata rasplateste fapta".
Eugenio Barba
„Etern divizat, macinat intre ceea ce Geroge Banu insusi a numit iubire si neiubire de teatru, o neiubire niciodata nici categorica, nici definitiva, de aici si evadarile sale in pictura, evadari care, nu stiu cum se face, dar s-au intors la teatru, caruia i-a analizat si grandorile, si miniaturile. George Banu a fost, este un mare calator.”
Mircea Morariu