Nicolae Radoi e un scriitor cu un statut deja conturat.
A luat si cateva premii fie la Sighetul Marmatiei, fie la Bradiceni. S-a integrat firesc in cadrul Scolii de Literatura de la Targu-Jiu, ilustrandu-se triontic ca prozator, ca poet, ca traducator. Am colindat cu el toata Romania pe mii de kilometri, am vizitat impreuna cele doua Sarmisegetuze, Castelul Huniazilor, Desestii, Orastie, Deva s.a.m.d.
L-am imbiat in urma cu 7-8 ani sa scrie literatura (asa cum o vorbeste mai intai si abia apoi cum o dichiseste stilistic si narativ). Schitele, povestirile, nuvelele sale sunt mereu pe muchie de cutit: adica glisand dinspre ironie, uneori malitioasa, inspre sarcasm, deseori caricaturizand situatii, personaje, pseudopolitruci cu nume sonore, dar goi pe dinauntru.
Lansarile lui de carte - am constatat personal - pot provoca "scandal", pot deveni "inoportune" din cauza indraznelii sale analitice de caractere, de atitudini, de nonmesaje de complezenta; caci Nicolae Radoi razuie realitatea de rautati, de impuritati, de injustitii, de deraieri imorale etc. In aceste savuroase interventii interstitiale, acest acutizat mesager ale lumii critice amendeaza, fara sa clipeasca idiotismul planetar ori slugarcinia "nationala la tot felul de inalte porti". Survolandu-si, icaric, oralitatea, acest "nelinistit" si "iconodul"