Pravalia de miracole

Prăvălia de miracole este o frizerie, un centru cultural şi un atelier de artă; dar şi casa lui Lidio Corro, cel mai bun prieten al lui Pedro Archanjo, şi locul unde se întâmplă cel mai puţin obişnuite lucruri din Salvador, cartierul din Bahia, unde scriitorul brazilian Jorge Amado îşi plasează cele mai multe dintre romanele sale. Dar acţiunea începe mult mai târziu, prin 1968, când, un renumit profesor de la Columbia University vine în Bahia şi instaurează cultul lui Pedro Archanjo, un scriitor de mult uitat. Cum un aşa noroc nu putea fi ratat, un întreg fenomen media se creează în jurul centenarul naşterii lui Archanjo. Imaginea lui este reînviată şi, la nevoie, reinventată, atunci când se află că a fost un iubitor de femei şi băutură, un critic al societăţii bahiene şi, pe deasupra, că are rădăcini afro-braziliene. Romanul se plasează astfel pe duble coordonate, oscilând între Brazilia anilor '60 şi cea a începutului de secol. Pedro Archanjo intră sub lumina reflectoarelor, şi-şi joacă propria istorie. Poveşti de dragoste pe repede-înainte, copii ce împânzesc oraşul şi poartă prin vene sângele lui Archanjo, prietenii la cataramă, lupte fizice, practici religioase ancestrale şi conflicte rasiale sunt punctele de inflexiune ale cărţii. Aflat el însuşi la întâlnirea a doua rase, Jorge Amado face o incursiune incitantă prin universul metis al Braziliei, aducând în prim-plan obiceiurile, ritualurile şi trăsăturile dominante ale identităţii mixte, dar şi tensiunile existente între mulatri şi albi, disensiuni păstrate de-a lungul secolului. Astfel că, pe fundalul unei fresce a Bahiei multicolore, creşte şi o critică voalată a discriminării rasiale, dar şi a instituţiilor braziliene, de la media la universitate.