Valoarea terapeutica a plantelor medicinale se bazeaza pe relatia care exista intre structura chimica a principiilor active din plante si actiunea lor farmacodinamica exercitata asupra organismului. Marea complexitate a compozitiei chimice, la unele plante fiind de peste 50 compusi identificati, explica de ce una si aceeasi planta are efecte terapeutice in foarte multe afectiuni.
Desi pare simpla si pe intelesul tuturor, fitoterapia isi are rigorile si limitele ei, care sigur trebuie cunoscute, pentru a nu cadea in extrema de a face din ea un panaceu.
Pentru a putea fi practicata cu discernamant si competenta profesionala, specialistii (botanisti, biochimisti, farmacisti), trebuie sa explice pe intelesul tuturor cum se pot folosi corect plantele medicinale atat in scop profilactic, cat si in scop curativ si de ce plantele nu sunt chiar asa inofensive cum par a fi. Multe contin substante biologic active toxice si numai doza face diferenta dintre medicament si otrava!
Fitoterapia nu poate fi o metoda izolata, singulara si independenta de celelalte mijloace terapeutice; ea trebuie sa intregeasca repertoriul terapiilor moderne, fiind unanim recunoscuta eficienta sa in pregatirea si intarirea organismului pentru a face fata la tot felul de agresiuni, cu alte cuvinte este benefica pentru intarirea imunitatii.
Natura este foarte generoasa cu noi si asa cum s-a petrecut intotdeauna, ne ofera sprijin si ne este nu numai calauza in drumul nostru spre obtinerea si pastrarea unei stari de sanatate normala, dar vine cu oferta ei directa de bine, sanatate si frumusete pentru om, cu oferta in medicamentele verzi, asa cum metaforic au fost botezate plantele medicinale.