Psihodiagnosticul clinic vizeaza cunoasterea factorilor psihologici cu relevanta pentru sanatate si boala; aceasta cunoastere se realizeaza prin procesul de evaluare clinica, in care se utilizeaza metode precum testarea psihologica, interviul clinic, etc. (David, 2006).
Evaluarea psihologica este un demers psihodiagnostic integrativ care presupune corelarea rezultatelor furnizate de testele psihologice cu datele obtinute prin alte metode: observatia, interviul, analiza produselor activitatii.
Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale - DSM IV-TR cuprinde o clasificare a tulburarilor mentale care a fost elaborata pentru a fi utilizata in conditii clinice de invatamant si cercetare.
Tulburarea mentala este definita drept “un pattern sau sindrom psihologic sau comportament semnificativ clinic care apare la un individ si care este asociat cu o detresa prezenta (simptom suparator) sau incapacitate (deteriorare in unul sau mai multe domenii de functionare) sau cu un risc crescut de a suferi moartea, durerea, infirmitatea sau pierderea importanta a libertatii”(DSM-IV-TR-2000).
Lucrarea intitulata Psihodiagnoza si evaluarea clinica a copilului si adolescentului se adreseaza psihologilor clinicieni, psihoterapeutilor, studentilor la psihologie si masteranzilor in psihologie clinica si psihoterapie, asistentilor sociali si psihopedagogilor care lucreaza cu copiii si adolescentii si nu in ultimul rand, parintilor care doresc sa-si imbunatateasca relatiile cu copiii lor sau sa-si clarifice anumite aspecte problematice ce apar in cadrul relatiilor cu acestia.