Recviem pentru un cui

Un subiect foarte… ascuţit: la Moscova, sub vechiul regim (sovietic) bãtrînul Fiodor Vasilievici, infirm, gãseşte un cui în încãlţãminte. Ce sã facã el cu acest cui dupã ce l-a scos şi l-a bãtut în perete? Poate cã sã agaţe de el un tablou, uitat undeva, în dulap şi gãsit acum…
Un tablou şi un cui sînt fãcute unul pentru altul, dar de fapt, ce reprezintã acest tablou? De aici începe cu adevãrat romanul. Feodor îi dã cuvîntul micului Fedka. Du-te-vino între tristul prezent, cel al bãtrînului infirm şi trecutul luminos al adolescenţei. Autoarea poartã un nume foarte rusesc. Cartea nu îl dezminte. De unde un anumit farmec, slav, evident. ªi chiar dacã sîntem mai aproape de Gogol decît de Dostoievski, ni se povesteşte cu mult talent o poveste simplã în care nostalgia şi Hristos ocupã un loc important.
Claude Mourthé — Magazine Littéraire