Regula exclusiunii

Este indeobste cunoscut ca noul Cod de procedura penala aduce o serie de substantiale schimbari cu privire la resorturile intime ale procesului penal, fiind rezonabil sa consideram ca elaboratorii sai, asa cum rezulta din insasi Expunerea de motive ce a fundamentat noua arhitectura procesual penala, au fost tributari nu doar jurisprudentei CEDO, ci si, intr-o considerabila si esentiala masura, jurisprudentei Curtii Supreme a Statelor Unite.

De aceea, intelegerea si decelarea chestiunilor care privesc excluderea probelor obtinute nelegal chiar in mediul lor formativ, sistemul de drept american, este vitala pentru comprehensiunea exacta si aplicarea fidela a regulii exclusiunii in spatiul national. Cu toate acestea, lucrarea nu este structurata doar in cheie teoretica, ci se preocupa si de modul practic in care excluderea probelor a operat in spatiul ei nascent, cum a fost preluata in spetele instantei de la Strasbourg, dar si de modificarile pe care le-a suferit in diferite legislatii si jurisprudente nationale.

De asemenea, teoreticienii si practicienii dreptului vor considera poate de interes o sugestie de lectura a unor pasaje altminteri sibilinice ale Codului de procedura penala, bunaoara teza finala a alin. (4) art. 102, „nu puteau fi obtinute in alt mod”, sintagma in spatele careia se afla un intreg univers juridic, edificat pe exceptii si principii insolite si de o frumusete, spunem noi, aparte.