Medicina isihasta, fiind o medicina de orientare direct crestina, incepe intotdeauna cu specificul crestin, cu rugaciunea.
Cel mai adesea, medicina isihasta este pusa in legatura cu parintele Ghelasie Gheorghe de la Manastirea Frasinei, care vorbea multora despre aceasta.
Desi limbajul folosit de medicina isihasta poate fi uneori greu accesibil, din pricina caderii limbajului nostru actual, el este de o coerenta impecabila: "Hristos a Luat Pacatele Lumii ca se le Curateasca. Eu Vreau sa Fiu un Urmator al Lui Hristos, vreau sa Fiu un Asemanator Hristic. Ca Asemanator Hristic, Eu Sunt o Viata si un Destin Sacru, care Merita cu Adevarat sa Traiasca. In Acest Destin Sacru am Datoria sa Vindec Bolile Mele, care sunt Mostenire de la Parintii mei, prin care apoi voi Mantui si pe Parintii mei. In Mine Parintii mei sunt Bolnavi si Suferinzi si in Mine Parintii mei ma Roaga sa le Vindec Bolile si Suferintele. Prin aceasta Vindecare din Iubire fata de ei, totodata ma Vindec pe mine, cel ce am Esenta lor ca Fiinta a mea." (Avva Ghelasie de la Frasinei, "Medicina isihasta")
Pentru a intelege cu adevarat ce este medicina isihasta, se cade a citi cu intelegere cartile parintelui Ghelasie, iar nu a ne forma pareri de mana a doua, straine de realitate. Din punct de vedere teoretic, medicina isihasta este foarte simpla, ea putand fi rezumata astfel: "Roaga-te lui Dumnezeu, cu mare credinta si iubire!"
Deoarece consider ca parintele Ghelasie, ca unul ce a inteles si a trait tainele lui Dumnezeu, este cel mai in masura sa vorbeasca despre medicina isihasta, voi reda in continuare un cuvant elocvent al acestuia: "Neamule! Roaga-te la Dumnezeu, neincetat. Asta scrie Filocalia. Rugaciunea lui Iisus este medicamentul perfect pentru toate bolile timpului in care traim. Bolile noastre sunt de factura sufleteasca, in primul rand. Vine preotul sau calugarul, daca exista posibilitatea sa ai legatura directa cu un slujitor sarguincios al lui Dumnezeu, te spovedesti, este primul pas spre insanatosire!, apoi faci canonul pe care il primesti. Se numeste medicina isihasta. Isihasmul este cea mai directa metoda de linistire a sufletului. Asta si inseamna in greceste. Linistire. Cum sa se faca omul bine de cauza profunda a bolilor sale... nimeni nu este bolnav doar de o singura boala, dar ele ies, pe rand, la suprafata, daca sufletul sau este tulburat. Ca sa fie intelese anumite profunzimi ale isihasmului, trebuie sa fie citite Filocaliile, Rugaciunea pelerinului rus si multe alte lucrari. Cine simte ca se trezeste ceva in sufletul sau, citind aceste randuri, sa mearga degraba la duhovnicul sau, iar daca nu are, sa-si caute unul, sa vorbeasca deschis despre durerile sale, care marea majoritate vin dintr-un suflet bolnav si sa caute. Sa caute si sa afle el, in mod direct, despre ce inseamna toate acestea. Pentru ca totul se reduce, in esenta, la rugaciunea lui Iisus. De acolo incepe urcusul."
Medicina isihasta nu priveste atat trupul, cat sufletul, care imbolnaveste trupul. Chiar daca parintele Ghelasie nu manca decat seminte, nuci si paine pustniceasca (necoapta, ci doar uscata), el era constient de faptul ca nici postul, nici remediile naturiste, nici orice alt fel de tratament nu ne poate ajuta, atata timp cat ne lipseste iubirea de Dumnezeu, credinta si rugaciunea. Nu numai nevointele sunt importante, caci nu ele singure sunt cele care transforma omul, ci mai cu seama rugaciunea. Pentru aceasta, el spunea adesea: "Neamule, daca tii post fara rugaciune si fapte bune, nu faci altceva decat sa albesti osul. Dar sufletul tot trist si innegurat ramane."
Medicina Isihasta prezentata de parintele Ghelasie de la Frasinei are caracteristicile unei tratari cuprinzatoate a problemelor omului contemporan in varietatea planurilor lor de manifestare. Putem astfel vedea un demers terapeutic de refacere a memorialului comunicarii cu Dumnezeu prin alipirea la Trupul lui Hristos prin impartasirea cu Sfintele Taine ale Bisericii si dialogul viu cu Sfanta Treime si cu toti sfintii (sacroterapia) in impletire cu un demers de tamaduire a puterilor sufletului afectate de patimi si de cultivarea virtutiilor (psihoterapie) un demers de recuparare prin dinamismul miscarilor fizice a energiilor blocate (mobiloterapia) si un demers de regandire a hranei din perspectiva iconica (dietoterapia) in care primeaza aspectul comunicarilor intre memorialuri vii cu finalitatea asumarii de catre om a naturii spre a o duce ca dar si a o asimila euharistic in taina Imparatiei lui Dumnezeu.- Florin Caragiu