Cu o intarziere de peste o jumatate de secol, apare prima oara in romaneste una din cartile de referinta ale culturii occidentale.
Revolta maselor a fost scrisa in acel „moment critic“ al interbelicului cand democratia, in sensul ei traditional, incepea sa apuna.
Cu un patos tipic hispanic, in care angoasa se amesteca, in chip paradoxal, cu triumful, Ortega anunta aparitia unui nou tip de om: omul golit de istorie si de propriu-i trecut, omul fara valori morale si necreator de cultura, omul lipsit de interioritate, „omul–carcasa“, „omul–masa“.
E privilegiul marilor carti sa ramana actuale.
Eseul lui Ortega face parte dintre acelea careau rezistat trecerii timpului.