O ZI FĂRĂ TRISTEŢE
Ioana
sparge sticle goale de stejarul uscat al lui mambre
cioburile rănesc câteva silabe spuse la începutul preludiului
apoi durerea se întoarce pe buzele ei
într-o circumcizie tăcută
cele cinci locuri mistice ale cărnii se închid
înţeleg
femeile nefericite sunt influenţate de dualismul gnostic
trupurile lor sunt altare abandonate.
pentru a ne apropia unul de celălalt
şoptim fraze din care umbrele noastre
vor stoarce sânge şi vin amărui
ascund merele pătate sub pernă
ioana mă strigă
neîncetat.