Sange si flori de portocal

„Repede, aprinse lumina care se afla deasupra patului și atunci i-a sărit în ochi acea mască ce a îngrozit-o și a fascinat-o totodată de-a lungul timpului. Cârligul strălucea în lumina becului, aruncând mici scântei în jurul lui, ca o sabie bine ascuțită, înfometată după sânge. Criminalul era așa cum își aducea aminte ea, comun, fad, omul care ar trece pe lângă tine pe stradă și nici nu ai bănui că zace asemenea răutate în el.”