Cum să scrii unui prieten din copilărie, pe care nu l-ai mai văzut de peste 40 de ani? Te întrebi: „Oare mai trăiește? Și dacă da, în ce hal a ajuns? Și, apoi, ce să-i scriu?” Cred că cea mai bună soluție ar fi să-i scriu, totuși, o scrisoare, dar pe care să nu i-o mai trimit.
Uciderea soției, pe care ai iubit-o mai mult decât orice pe lume, te torturează până la sfârșitul vieții. Ura împotriva asasinului te obsedează, chiar și după moartea lui. O ură, pe care o resimți și pentru copilul lui, chiar dacă acesta este sânge din sângele tău.
Căutarea în Occident a unui salariu, pe care nu-l poți avea în România, conduce la destrămarea familiei și la înstrăinarea capului ei. Bineînțeles, cu urmări tragice, câteodată, deși povestirea lor poate fi amuzantă.