Sfântul Irineu, episcop de Lugdunum (azi Lyon), a ocupat un loc de seamã în istoria Bisericii creºtine, în viziunea sa, singurul garant demn de luat în seamã al mântuirii omului, al menþinerii unitãþii ei, într-o perioadã în care aceasta trebuia sã facã faþã unor uriaºe presiuni politice ºi religioase, dar ºi al rãspândirii ei, el însuºi fiind un dedicat misionar.
Sf. Irineu reþine cu deosebitã perspicacitate spiritul vremii, concretizat, pe de o parte, în conºtiinþa încã vie a prezenþei lucrãrii mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos în lume, iar pe de altã parte, în certitudinea revenirii Sale întru tãrie pentru a rãsplãti credinþa, suferinþa ºi dãruirea tuturor celor care L-au urmat cu neabãtutã stãruinþã. Iar rãsplata nu este altceva decât vederea tainei celei mai presus de tainã, cãci „Cuvântul trup S-a fãcut… pentru ca tot ceea ce existã sã poatã vedea… pe Împãratul lor; ºi pentru ca lumina Tatãlui sã poatã umple trupul Domnului, iar prin trupul Sãu sã vinã la noi, pentru ca omul sã poatã ajunge la nestricãciune, înveºmântat fiind în lumina Tatãlui”.