În cartea Sfârșitul lumii tale, Adyashanti ne oferă o perspectivă reală, plină de calm și de claritate, asupra capcanelor în care egoul nostru poate să cadă pe calea iluminării, fără ca autorul să încerce însă să-și impună punctul de vedere sau să-și promoveze ostentativ propria agendă de îndrumător spiritual. Sfârșitul lumii tale este o invitație la abandon și experimentare: a credințelor, a învățăturilor deja dobândite, a fricilor care ne țin captivi. Este, pe de altă parte, o explorare plină de forță, luciditate și sinceritate a procesului de trezire din starea de vis, o stare în care majoritatea oamenilor nu știu că se află, o lecție fără ocolișuri despre ceea ce se întâmplă cu noi după trezire și despre iluziile pe care ni le facem în legătură cu semnificația și forma pe care o poate lua acest proces.
„Trezirea spirituală este amintire. Nu înseamnă să devenim ceva ce nu suntem deja. Nu este vorba de transformarea noastră. Nu este vorba de schimbarea noastră. Este o amintire a ceea ce suntem, de parcă am fi știut asta cândva și pur și simplu am uitat. În momentul producerii amintirii, dacă amintirea este autentică, aceasta nu este privită ca un lucru personal. Cu niciun chip, nu există trezire „personală”, deoarece „personal” ar implica separare. „Personal” ar însemna că cel care se trezește sau devine iluminat sunt „eu” sau egoul meu.
Când avem de-a face cu o trezire o autentică, devine foarte clar că însăși trezirea nu este personală. Este Spiritul universal sau conștiința universală care se trezește în sine. Mai degrabă decât trezirea „mea”, putem spune că ceea ce suntem se trezește dinăuntrul „meu”. Ceea ce suntem se trezește dinăuntrul celui care caută. Ceea ce suntem se trezește prin căutare. ”
(Adyashanti)