Vezi mai multeDUMITRU RADU POPA s-a născut la Bucureşti, la 26 octombrie 1949. Tatăl, Grigore Gr. Popa, medic şi fin intelectual, este fiul celebrului anatomist şi literat Gr. T. Popa. Mama, Maria-Magdalena (născută Levandowski), a fost medic, pianistă de concert, scriitoare originală şi traducătoare din Rilke, Humboldt, Kobo Abe. Absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti (Română–Franceză) în 1972. Debutează literar cu cronici şi proză în revista Amfiteatru (1968). Laureat al Primului Colocviu Naţional de Literatură (1969). Premiul revistei Amfiteatru pentru proză (1970). Publică, de-a lungul anilor, proză, critică literară şi eseuri în mai toate revistele literare româneşti. Debutează editorial cu eseul critic Antoine de Saint-Exupéry: aventura conştiinţei în seria „Contemporanul nostru“ a editurii Albatros (1980). Tot la Albatros apare volumul de proze Călătoria (1982). în sfârşit, în 1985 apare volumul Fisura, la Cartea Românească. Volumul, serios mutilat de cenzură, avea să fie retras de pe piaţă la scurtă vreme. Scriitorul părăseşte ţara în toamna lui 1985 şi se stabileşte la New York în 1986. Obţine un Master of Science la prestigioasa universitate Columbia şi se specializează în domeniul cercetării dreptului internaţional, străin şi comparat. E bibliotecar, şeful departamentului internaţional, director asociat al bibliotecii de drept de la New York University. în cadrul unor programe sponsorizate de ajutorul american, predă cursuri la St. Petersburg, Erevan, Beijing, Cape Town. Publică, de asemenea, un impresionant număr de articole şi editează două volume de cercetarea dreptului internaţional. în prezent, e directorul bibliotecii şi Decan asistent al Facultăţii de Drept de la New York University. Publică traduceri din poezia românească şi studii critice (Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu) precum şi volumele Panic Syndrome! (Univers, 1997, Premiul Uniunii Scriitorilor), închide ochii! (DuStyle, 1998), Traversând Washington Square (Cartea Românească, 1999), La Revoluţia Română (Univers, 2001), Sabrina şi alte suspiciuni (Polirom, 2004), Skenzemon! (Curtea Veche, 2005), Lady V. Proze româno-americane, (Curtea Veche, 2006), închide ochii! Povestea seminţei (Curtea Veche, 2011).
Religia e o sub-speţă a fantasticului, spunea Borges. Lui Dumitru Radu Popa memoria îi este fantastică. E aşa nu doar prin performanţă — autorul nostru închipuind una dintre cele mai nemiloase hărţi ale reminiscenţelor de la Borges încoace —, ci şi prin constituţie. Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări rememorează, în cheie veşnic dublă, cruzimile actuale şi oculte ale începuturilor comunismului românesc, când răul de afară era atât de mare că până şi stihiile îşi dădeau mâna să poată face un dram de bine. în această ţară idolatră şi uitucă, puterile se-ntunecă şi înfulecă; securiştilor le e frică de ocult; de ce le e frică nu scapă; sfinţii se bulucesc în calendar, nemailăsându-i loc lui Dumnezeu; fantasmele spulberă instituţiile inflexibil, fără cinism; ameninţător e fiece colţ al labirintului. Acest roman apare într-un moment în care stafia lui Stalin caută iar să se-mpreuna-alta cu slăbiciunea mioritică. Din elita roită-n diaspora, vocea de mare prozator a lui Dumitru Radu Popa predică în deşertul care ne creşte în jur — oprindu-l amar ca pe fata morgana.