Piesa Shlaom, Israel! a Claudiei Motea, propune o poveste de iubire dintre un evreu mozaic si o tanara crestina, folosita ca pretext pentru a evoca tragedia Pogromului din Iasiul anului 1941. O suita foarte dinamica de franturi de replici si de ganduri surprinde groaza victimelor si neputinta lor de a intelege ca asa ceva chiar se poate intampla. Piesei propriu-zise i se adauga marturii ale lui Iancu Zuckerman (supravietuitor al teribilelor evenimente), ganduri ale mai multor reprezentanti ai comunitatilor evreiesti din diverse orase ale tarii si aprecieri ale unor personalitati referitoare la portretul artistic al Claudiei Motea. Este inclusa si o serie de micropoeme, prin care autoarea incearca sa transmita emotii foarte greu de pus in cuvinte.
Volumul are scopul declarat de a pastra vie amintirea unor atrocitati comise sub ochii unui continent pasiv, amintire care trebuie sa impiedice repetarea unor astfel de lucruri. Caci „opusul iubirii nu este ura, ci indiferenta” (Elie Wiesel). - Mihaela Hura
Fragment din volumul "Shalom, Israel!" de Claudia Motea:
"IARTA-MA DOAMNE
Dar
De multe ori
si eu
am pretentia
de a ma inscrie
in ETERNITATE
atunci privesc
copacii
nu le pot numara frunzele
nu ma pot legana mult
pe bratele lor
de fiecare data
le nimeresc
ori prea
fragile
ori prea
uscate
si nici nu gasesc
Trifoiul cu patru foi
La poalele lor
Oftez
Zambesc
Respir
Traiesc...
Sunt asa de libera totusi
De a rosti
Rugaciunea diminetii
Proprie mie
In stilul meu
si de a
bea cafeaua
intorcand ceasca
pentru ca orice ghicitoare
sa-mi spuna
doar despre tine...
Eu, eu, eu
Tu, Tu,Tu... din adancuri sosesti...
Shalom!
DvarTora!"
