Comparat cu Ulise al lui James Joyce, Şotron a devenit un roman-cult al secolului XX, revoluţionînd toate aspectele naraţiunii tradiţionale şi plasîndu-se la extrema celei mai îndrăzneţe aventuri artistice. Protagoniştii Şotronului, intelectualul argentinian Oliveira, spirit lucid, frămîntat şi sfîşiat deopotrivă de mistere existenţiale, şi iubita sa Maga, întruchipare poetică a nonconformismului grefat pe un farmec natural veşnic reînnoit, se întîlnesc, se iubesc, se resping, se pierd şi se caută, se regăsesc, trăindu-şi cu extremă intensitate dramatica lor poveste de dragoste, sublimată într-un simbol al miticei perechi Orfeu-Euridice, în atmosfera Parisului anilor ’60.
„Soarta celui care nu îl citeşte pe Cortázar e pecetluită. Va suferi de o boală gravă, invizibilă, care, în timp, poate avea consecinţe îngrozitoare. Ceva asemănător cu ceea ce poate păţi un om care nu a mîncat niciodată piersici. Va deveni din ce în ce mai trist… şi, probabil, încet-încet, îşi va pierde părul.” (Pablo Neruda)
„Julio Cortázar este un spirit extraordinar de alert pentru tot ceea ce se dezvăluie în fiinţa umană ca dimensiune miraculoasă.” (Mario Vargas Llosa)
„Mesajul paradoxal al lui Cortázar, care ia forma unui pasionant şi enigmatic exerciţiu de libertate, este că totul există într-o carte.” (Haroldo de Campos)