Steaua robilor

Îl văzu îndepărtându-se şi îl simţi rupându-se din ea. În pântece, durerea era aceeaşi, certă. De obicei nu o durea aşa. De obicei... nu...
Şi deodată, violent, limpede, izvorî din minte un gând care o lovi atât de tare, încât respiraţia i se opri, mişcările i se opriră şi ele şi rămase împietrită locului: dacă era însărcinată?
Închise ochii, ameţită. Căută să-şi amintească repede data, dar nu o putea prinde. Nu mai putea prinde niciun gând. Iunie... joi... 12, 13, 14... în pântece, prin mijloc, durerea se zbătea violentă. Ceva cald o cuprinse, o mângâiere de soare, ucigătoare, densă, un început de leşin. Nu a refuzat nimic... Saşa a fost al ei... Mângâierile lui Saşa...
Când deschise ochii, fericirea dragostei i se păru îndepărtată, ireală şi ea, deşteptându-se după timp lung, în mijlocul acestei vieţi fantastice. Pe trotuare, oamenii umblau cu aceiaşi paşi rari. Se îndepărtau...