După marile schimbări din 1989, România și-a construit securitatea naţională pe trei piloni principali: „pilonul naţional” (Armata Română), „pilonul bilateral” (Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii) şi „pilonul aliat” (NATO).
În actualul context de securitate, marcat de mutaţia din paradigma cooperării în cea a confruntării, este timpul pentru reconstrucţia „pilonului naţional”, grav neglijat în ultimii ani.Libertatea este valoarea democratică fundamentală şi trebuie apărată cu orice preţ, inclusiv cu înţelegerea şi acceptarea necesităţii fundamentate social, economic, istoric, cultural, conform căreia libertatea absolută nu este posibilă. Pentru a face posibilă afirmarea liberă a fiecărui individ, societatea trebuie să se conformeze unor reguli democratic stabilite şi acceptate. Aceste reguli trebuie să normeze şi modul de apărare a libertăţii atunci când există riscul să fie pierdută. Şi dacă asta presupune o educaţie civică, liber consimţită de altfel, în spiritul apărării valorilor democratice fundamentale, naţionale, istorice, culturale, sau un stagiu scurt de pregătire militară, dacă asta presupune asumarea apărării cu arma în mână, atunci aşa trebuie să se întâmple!
Imperiile şi naţiunile puternice, indiferent de diplomaţia declarată public şi în diverse acorduri şi tratate, își vor urmări acerb interesele lor, în timp ce naţiunile mici şi medii vor trebui să se adapteze acestora, rămânând permanent la remorca istoriei.
Răspunsul la întrebarea „Ne apără NATO?” este simplu: Da. În măsura în care ne apărăm singuri! Şi în măsura în care contribuim şi noi la propria noastră apărare. Pentru că NATO suntem noi!
Dar înainte să își construiască apărarea împotriva amenințărilor din exterior, România trebuie să le elimine pe cele din interior. (Victor Strîmbeanu)