Tablou cu orbi

Timp de aproape 10 ani,din anul 1969 şi până în 1978, data apariţiei volumului ,,Epica Magna”, n-a fost înregistrată decât o singură reacţie a poetului : tăcerea. Apoi fiecare nou volum apărut a avut parte de aceiaşi primire rece, fiind invariabil tratat ca un semieşec literar.Totuşi Nichita nu s-a confruntat niciodată făţiş cu opinia mioapă a vremii. Este epoca în care se consolidează principalele forme de rezistenţă împotriva totalitarismului comunist. România a produs atunci trei forme de rezistenţă : sincronismul rezistenţei prin cultură, protocronismul rezistenţei prin tradiţia ancestrală şi rezistenţa prin credinţă. În pofida faptului că aveau acelaşi clar şi înfricoşător adversar comun, toate şi-au istovit energia luptând una împotriva alteia,fiecare încercând să reziste atacurilor şi reproşurilor proferate de celelalte rezistenţe : sincronismul rezistenţei prin cultură a avut de rezistat protocronismului rezistenţei prin tradiţie şi de militat împotriva ortodoxismului rezistenţei prin credinţă ! Acesta este contextul paradoxal în care evoluează, în paralel şi total slobodă ideologic, noua implicare creativă a poetului şi neaşteptata deschidere pe care o aduce cu sine modul poetic metalingvistic. Aflate în plin război socio-cultural, nici sincronismul, nici protocronismul şi nici ortodoxismul n-au sesizat mutaţia capitală produsă artei cuvântului şi poeziei, prin debutul poeticii pnevmatice a necuvintelor . Dovada certă o constitue faptul că până la capăt, poetul a fost amplu curtat, mai ales de adulatorii defunctei sale glorii poetice ! Exact ca în poemul Tablou cu orbi… Retrospectiv, devine din ce în ce mai evident că volumele au fost boicotate atât de fobia criteriilor, specifică comentariului postmodernist al epocii, cât şi de superficialitatea sistemului de valori instalat în conştiinţa întelectualităţii liber cugetătoare. Acestor avataruri li s-a adăugat lipsa unei credinţe mature şi învăţate, care toate laolaltă i-au restrâns nedumeririle existenţiale şi, finalmente, i-au diminuat periculos perspicacitatea axiologică. Case closed ! (Sorin Dumitrescu)