Ultimul mohican. Volumul I

"În aceste clipe de învălmăşeală, Magua îşi duse mâinile la gură şi scoase fatalul şi înfricoşătorul strigăt de luptă. Toţi indienii, răspândiţi pe unde erau, îl repetară, şi pe toată liziera pădurii răsunară urlete înfiorătoare. Într-o clipă, cu iuţeala cailor de curse cărora li se deschide bariera, aproape două mii de sălbatici ţâşniră din pădure şi se repeziră cu furie asupra ariergărzii armatei engleze ce se mai afla în câmpie şi asupra grupurilor răzleţe care o urmau la mică distanţă… Moartea secera pretutindeni, cu înfăţişarea ei cea mai hidoasă. Rezistenţa unora nu făcu decât să întărâte furia ucigaşilor, care loveau chiar când victimele lor nu mai erau în stare să le simtă loviturile. Sângele curgea în şuvoaie şi această privelişte înfierbântase atât de cumplit mânia barbarilor încât unii dintre ei îngenuncheau şi-l beau cu o plăcere infernală… Strigăte, gemete, plânsete şi blesteme se amestecau cu răcnetele indienilor."