Aceste mici instantanee nu au pretenția de haiku-uri clasice. Ele nu au formă fixă și nici celelalte criterii canonice.
Sunt doar frânturi de Învățături.
Universul ne vorbește mereu. Lângă noi. În noi.
Oare avem timp să-l auzim? Oare avem timp, să-i vedem, extraordinarele instantanee?
Oprește-te.
O pisică. O floare. Un stop cadru: Aici și Acum. O șansă de a pătrunde, prin acel cadru, ca printr-o oglindă magică, Dincolo.
Dincolo de “cadrele”, înlănțuite, ale filmului așa-zisei realități.
În fundal. În Esență.
Indra