"Prin ceea ce se cheamă Versuri de circumstanţă, se poate lua pulsul vieţii cotidiene a poetului din Rue de Rome.
Acestea nu sunt plăsmuite pentru a da viaţă unor simple posibilităţi. E vorba, uneori, de a trasa în câteva, puţine, tuşe un portret, de a face să se asocieze, întotdeauna, fortuitul cu umanul. Graţia lui Mallarmé, în ele, se multiplică: tandreţea, maliţiozitatea, voia bună şi amărăciunea autorului dau naştere unor volute voluptoase. În ironie, însă, ca şi-n complexitate, aceste versuri nu sunt mai prejos de scrierile lui majore. Gracile bibelouri sau, cel mult, figurine de vitrină, ele sunt proba unei rare ingeniozităţi (...).
La drept vorbind, tot ce a scris poetul nostru merită calificativul de opere de circumstanţă." (Jean Royère)