Profesorul Stăniloae, aflați de la mine, că altfel n-aveți de unde să aflați, este cel mai profund cugetător în materie spirituală, ca să nu vorbesc altfel, pe care l-a avut țara noastră până acuma și pe care în momentul de față îl are întreaga religie ortodoxă.” (Nichifor CRAINIC la 80 de ani, 23 dec. 1969)
„De aci înainte în bucătăriile fără lumina soarelui ale unor gazde mizere din Scheii Brașovului, am învățat carte pe colțul mesei de gătit sau într-un ungheț întunecos pe cufărul care cuprindea, printre firimituri de pâine mucegăită, câteva ouă, o oală de varză fiartă, o bucată de slănină, bogăția mea alimentară, la care renunțam adeseori din pricina monotoniei și pe care mi-o căra biata mama din două în două săptămâni sau mi-o aduceam eu, povârnit și tras încoace și încolo de brațele desagilor, pe drumul care mi se părea infinit de la gară până în fundul Scheilor unde ajungeam cu spatele șiroaie de laptele ce se vărsa dintr-o sticlă spartă în desagă. Într-o vreme am făcut serviciu de chelner la internatul liceului, spălând paharele și ducând de la bucătărie în sufragerie tăvile cu mâncare elevilor ce puteau plăti costul internatului, asigurându-mi în felul acesta o mâncare caldă. Dar sentimentele de umilință ce le încercam la auzul poruncilor ce mi le adresau elevii, uneori din clase inferioare, m-au făcut să renunț repede la avantajul ce-l aveam în schimbul acestui serviciu.” (Pr. Dumitru STĂNILOAE, Declarație din 14 iulie 1962, în: ACNSAS, fond Informativ, dosar 203672, vol. 1, f. 92-94.)