See moreDespre Cuvioasa Parascheva, cei care, de-a lungul timpului, i-au scris viaţa au reţinut printre altele faptul că, la vârsta de zece ani, aflându-se într-o biserică închinată Maicii Domnului, a auzit citindu-se la slujbă următorul cuvânt din Evanghelia de la Marcu:
„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”
Pentru ea, crucea a însemnat a renunţa la bunurile acestei lumi şi a mângâia cât mai mulţi semeni apăsaţi de nevoi, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul care zice: „Crucea este toată virtutea şi fapta bună.” întâi, copilă fiind, îşi împărţea hainele săracilor, în ciuda tuturor mustrărilor pe care i le făceau părinţii. Apoi, rămânând moştenitoare, împreună cu fratele ei, a unei însemnate averi părinteşti, a împărţit săracilor partea sa şi s-a retras în pustie. Mutându-se la urmă în cealaltă viaţă, n-a încetat a revărsa peste sufletele rugătoare mulţimea îndurărilor sale prin minunile şi semnele arătate celor care cu credinţă i-au cinstit şi îi cinstesc moaştele. Dovadă – şirul nesfârşit al credincioşilor de pretutindeni ce se perindă neîncetat, dar mai ales cu prilejul prăznuirii sale, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi care le adăposteşte.