Mizând în primul rând pe reverberațiile afective, elegant echilibrate printr-o atenție specială acordată arcuirii clare a frazelor și dozării sobre a nuanțărilor dinamice, violoncelistul Răzvan Suma ne propune pe discul de față, alături de Orchestra Națională Radio dirijată de Cristian Oroșanu, o incursiune în două concerte pentru violoncel plasate pe orbite temperamentale oarecum antitetice.
Mai întâi, robustețea festivă și cât se poate de explicitele oportunități oferite solistului de a-și etala îndemânarea virtuoză străbat la tot pasul Concertul în Do major, Hob. VIIb:1, scris de Joseph Haydn la începutul perioadei de 31 de ani petrecuți în slujba familiei Esterházy. În privința amprentei stilistice, acesta e un concert oarecum hibrid, căci, pe lângă grația melodică, directețea armoniilor și atmosfera curtenească specifice esteticii clasice, poate fi simțită și maniera tipic barocă de punctare frecventă a ritmurilor și mai ales de alternare regulată a unor pasaje distincte între solist și orchestră.
Deși Carl Maria von Weber scrisese înaintea sa două piese de factură mai ușoară pentru violoncel și orchestră, și diverși alți compozitori minori, majoritatea violonceliști, produseseră desigur varii piese concertante închinate aceluiași instrument, Concertul în la minor pentru violoncel și orchestră, op. 129, al lui Robert Schumann, ar putea fi cu deplină îndreptățire considerat drept prima lucrare notabilă de acest gen din secolul al XIX-lea. Opțiunea lui Schumann pentru tratarea solistică a violoncelului capătă implicații și mai adânci dacă este avut în vedere faptul că, alături de pian, tocmai acesta a fost instrumentul la care compozitorul a învățat să cânte încă din copilărie. În ceea ce privește acest opus, suveran nu e doar caracterul lui eminamente liric, ci și faptul că debordează de o melodicitate a cărei dulceață reușește să fie în același timp elegiacă și reconfortantă. Ceea ce nu înseamnă altceva decât tocmai miezul afectiv în căutarea căruia s-au angajat romanticii dintotdeauna. Iar prin interpretarea pe care o dă acestui concert – prin excelență sangvină, aflată la granița dintre patimă și stăpânire meșteșugărească – Răzvan Suma lasă să se audă că se înscrie printre acești neobosiți căutători, mereu însetați de ideal; precum și de crepuscul.
(selecțiuni din prezentarea realizată de muzicologul Vlad Văidean)
Booklet bilingv (română/engleză) – prezentare de Vlad Văidean. Traducere de Maria-Monica Bojin