Asamblați puzzle-ul și citiți ghicitorile amuzante de pe spatele cutiei, conține și o fișa lucrativă surpriza.
Asamblați puzzle-ul și citiți ghicitorile amuzante de pe spatele cutiei, conține și o fișa lucrativă surpriza.
Romanul meu preferat dintre cele scrise de Marquez! O experienta literara care nu se uita!
“Toamna patriarhului” este printre cele mai puţin apreciate romane ale lui Marquez. Scriitorul sud-american l-a descris ca pe “un poem despre singurătate şi putere”. Personajul principal este un dictator sud-american fără nume. Acesta a ajuns la apogeul puterii sale, dar este profund chinuit de un sentiment de singurătate şi paranoia. “Patriarhul” în cauză este suma tuturor autocraţilor şi nebunilor care au deţinut puterea în secolul al XX-lea. Acesta este o creatură plină de cruzime şi disperare care a reuşit să hipnotizeze o întreagă populaţie şi să o adândească în suferinţă şi mizerie. După ce revoluţionarii descoperă cadavrul patriarhului, Marquez se dezlănţuie într-un torent de cuvinte care restituie viaţa privaţă şi publică a tiranului decedat. Şase capitole din roman sunt proză-torent fără niciun semn de punctuaţie. “Toamna patriarhului” este un studiu despre violenţă, charismă şi despre culisele puterii politice.
Daca prietenul sau Llosa ( o scurta intovarasire pe meleagurile amicitiei, ce-i drept pentru, ca in 1976 Llosa i-a aratat lui Gabo cata forta are-n pumni, facand nok-out prietenia dintre ei ) a cochetat in fapt cu politica, Marquez a preferat varianta fictiunii. Toamna patriarhului ramane pentru autor una dintre cele mai dragi scrieri ale sale, in care pune elemente autobiografice incifrate, in care schiteaza trasaturile celui care detine puterea, si vorbind despre America Latina, puterea nu prea poate fi alt fel decat...tiranica. Intitulata sugestiv, Toamna.., prefigureaza insingurarea si pretul pe care puterea il cere celui care vrea sa o poarte. Toamna care aduce adevarul uitarii, care aduce cruzimea sfarsitului si matura solilocviul generalului. Nu intamplator Marquez alege sa nu lase dialogul sa locuiasca-n roman. Pentru ca si cele din afara, par a se petrece tot inauntru. Pentru ca vocile dispar inghitite de purtatorii lor. O scriere "experimentala" cum o numeste autorul ei, romanul meu favorit din galeria marqueziana!
În „Toamna patriarhului”, Gabriel Garcia Marquez folosește un mod unic de a spune povestea patriarhului, patriarhul fiind conducătorul dictator al unei țări din America de Sud, care și-a petrecut toată viața la conducerea țării, unde a ruinat totul. Cu alte cuvinte, Marquez ne prezintă o poveste despre moarte și declin, suprinzând totodată și haosul dintr-o dictatură. Este o analiză confuză, șocantă și incredibil de fascinantă cu privire la trăirile și sentimentele unui dictator. În ciuda faptului că „Toamna patriarhului” este un roman crud, vulgar și profund deprimant, autorul ne surprinde cu momente comice exact când nu ne așteptăm.