18+ povestiri alese si citite de autor - Florin Iaru

Am descoperit pe propria piele că „interesant”, în literatură, nu e atât subiectul, ci felul cum îl scoţi dintre cuvinte, cum îl mânuieşti şi cum îl pui în scenă. Că, de mii de ani, spunem cam aceleaşi poveşti, despre dragoste, moarte, speranţă, disperare, prietenie, idealuri, meschinărie. Aş putea zice că natura umană e tentată mereu să se redescopere în alte şi alte înfăţişări. Nu diferă decât tehnologia, dezvoltarea istorică şi, aşa cum ar spune marxistul, acumulările cantitative. Şi că, deşi pare liber ca pasărea cerului, scriitorul e sclavul personajelor sale, obligat să le asculte şi să le respecte părerile despre lume şi viaţă. Când povestea începe, ea se constituie ca un teritoriu cu legi precise, cu o geografie şi o istorie la fel de reale ca lumea de dincoace. De aceea, autorul e aproape obligat să îşi ascundă orgoliul şi creativitatea între rânduri. Dar nu-i chiar atât de ciudat. Când citim o poveste pasionantă, aproape uităm că e scrisă, inventată de la un cap la altul şi, culmea, uităm că citim. Suntem acolo. Participăm cu trup şi suflet.