100 de ani de unitate. Unitatea, incotro?

Poate că pe pământ ne lipsesc capetele vitejilşor, dar noi suntem legaţi de capul Viteazului nostru Hristos, cel mai frumos dintre voievozi, singurul Împărat adevărat, din Împărat adevărat, născut, iar nu făcut! Cel care ne face pe noi înşine să fin născuţi, iar nu făcuţi. Când mai auziţi că ne spun oamenii de ştiinţă, politologii, geopoliticienii, că unitatea naţională s-a făcut, să le ziceţi: "Ne pare rău! Unitatea poporului român s-a născut!" Suma botezaţilor din neamul nostru a vrut să se unească pământul cu cerul într-o singură patrie şi aceea să fie comună tuturor celor care acceptă să ne iubească pămânul şi să nu ne urască cerul. Astăzi, vedem cum foarte mulţi ne doresc pământul, dar scuipă în cerul nostru. De aceea, zic eu, e momentul ca în pace, cu rugăciune şi cu smerenie, să ne strângem unii într-alţii să reînvăţăm cuvintele fundamentale ale unităţii: Cu pace Domnului să ne rugăm! Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm! E cea mai antiegoistă rugăciune dintre toate! O pace pentru toţi, toţi care fac, din Domnul Hristos, taina întâlnirii cu cerul.

Pr. Constantin Necula