NEWYEAR’SEVE
Dimineaţă diamant,
cu aer rarefiat între munţi
și o singură rază de soare,
care străbate podeaua din lemn de brad,
ușor zgâriată.
Și poate nu chiar în contrast,
o cameră de hotel roz și parfumată,
eternul tablou abstract deasupra patului,
o fructieră cu picior pe bar,
din care pot fi culese nişte bomboane albe,
pufoase şi delicate ca niște nori.
O tuşă ironică, în ierarhia din cameră,
un ecart evident între design şi viaţa ca atare –
deranjul pe care l-am provocat noi:
geamantane goale căscate pe podea,
rochii cu ştrasuri aruncate pe pat,
pentru petrecerea de Revelion,
amestecate cu blugii şi gecile noastre de drum.
Atmosferă festivă care mă înghite, fals protectoare,
în timp ce mă agit ca o bătrână gospodină
reactivată peste nivel pentru o seară,
în care așteaptă musafiri.
Ceva spectaculos-zgomotos,
dar complet ineficient în esență,
o pasă puternică trimisă în tribune.
Posibilități ameţitoare, doar pentru o seară,
adorație mimată în oglindă, care se termină prost:
corp respins, minte hiperlucidă,
tentații (oricum slabe) dezamorsate de vină,
eternă confuzie între intruşi şi expuşi
la party,
unde totul se termină abrupt,
în descentrare şi jenă.