,,Régóta foglalkoztat a kérdés, vajon miért gondolják az emberek, hogy a tudatlanság a boldogság, és aki igyekszik felelősen szemlélve megérteni a világot, csak pesszimista lehet.
Holott valamennyien szeretnénk egyszerre boldogok, okosak, sikeresek és optimisták lenni, és ilyesmit kívánunk a gyerekeinknek is. Úgy döntöttem, saját (kísérleti terepemre), az életemre támaszkodva, a kultúrtörténet és a tudomány segítségével a végére járok, lehetséges-e ez egyáltalán."
Kepes András önironikus könyvében azt kutatja, lehetünk-e boldogok egy átalakuló és ellentmondásos világban. Csak a leegyszerűsítő magyarázatokban hiszünk, vagy képesek vagyunk - akár a kétellyel is megbarátkozva - kritikusan szemlélni önmagunkat és a jövőnket?
Mă preocupă de mult timp întrebarea de ce oamenii cred că neștiința înseamnă fericire, și dacă cineva încearcă să înțeleagă lumea asta într-un fel responsabil, poate să fie doar pesimist. Aceasta în ciuda faptului că toți ne dorim să fim în același timp fericiți,
deștepți, să avem succes și să fim optimiști, iar pentru copii noștrii ne dorim același lucruri. Am decis, ca bazându-mă pe un subiect de experiment ce-mi aparține (viața mea) și cu ajutorul științei, a istoriei culturii și civilizației voi cerceta dacă este acest lucru posibil. - scrie András Kepes în cartea Prostul fericit și deșteptul depresat (A boldog hülye és az okos depressziós).
În cartea asta scrisă cu multă autorironie, András Kepes caută răspuns la întrebarea: putem să fim fericiți într-o lume în schimbare și plină de contradicții. Credem doar explicațiilor care simplifică lucrurile, sau suntem capabili - împăcându-ne eventual și cu unele dubii ale noastre - să analizăm într-un mod critic pe noi înșine și viitorul nostru?