Alexei, neegalatul Alexei Goronin, ardea de fiecare data, atat pe scena cat si in viata, sub atingerea focului acela de nestavilit pe care unii il numeau pasiune. un cuvant prea mic, prea negraitor pentru ceea ce simtea el cand isi lua parca zborul pe scena in pasi de dans.
Cand focul lui o atinse, alesia stiu ca avea un nou vis de urmat iar nimeni nu era mai bun ca ea in a-si croi visurile in materialul realitatii.
Se indragostise, dar nu de el, barbatul imbracat in toate pacatele, ci de focul acela care ardea in launtrul lui cand dansa.
Oare nu se gandise alesia ca va fi mistuita daca se apropia prea mult?
Oare nu se gandise alexei ca nimeni nu o putea opri pe mica amazoana sa-si indeplineasca visul?