Vitali și Evgheni Abalakov sunt astăzi două nume căzute în uitare. Și totuși, frații Abalakov au fost adevărate vedete ale alpinismului sovietic, escaladând – uneori în premieră – cele mai înalte vârfuri din URSS: Lenin, Stalin (Vârful Comunismului), Khan Tengri, Pobeda...
Născuți într-un orășel de pe fluviul Enisei, cei doi s-au inițiat singuri în tainele escaladei pe când erau băiețandri. Au părăsit apoi taigalele siberiene pentru a studia la Moscova. Vitali a devenit inginer, iar mezinul, Evgheni, a ajuns un sculptor cunoscut. În anii 1930, Caucazul și Pamirul erau explorate în scop economic și științific, dar mai ales pentru gloria Sovietelor și a „tătucului popoarelor”.
Frații Abalakov participă la expediții care le aduc celebritatea și devin maeștri ai alpinismului. Dar, în 1938, Vitali este arestat de NKVD și aruncat în închisoare. Va supraviețui totuși epurărilor staliniste și va avea încă multe realizări, în timp ce destinul lui Evgheni, despre care se credea că va conduce prima expediție sovietică pe Everest, va fi curmat mult mai repede. Cunoscător al spațiului ex-sovietic, rusofon și el însuși alpinist, Cédric Gras a cercetat arhivele NKVD-ului și a călătorit până în Siberia pentru a reconstitui biografia fraților Abalakov.
Cartea sa, distinsă în 2020 cu premiul Albert Londres, spune povestea spectaculoasă și dramatică a celor doi puști care, plecați din îndepărtatele ținuturi siberiene, au traversat secolul roșu visând să cucerească Everestul.