Maya e o supraviețuitoare. Învață să trăiască abia când viața o lovește cu un diagnostic nemilos, sub cronometrarea inexorabilă a timpului. Se metamorfozează în Amazoană, inversându-și rolul de victimă în acela de forță. În mijlocul tratamentelor, al fricii și al durerii, Maya descoperă iubirea — prin care vede și este văzută, se sprijină și se ridică. Prieteniile, gesturile mici, Parisul, marea, cafeneaua — toate devin ancore într-o lume care se clatină.
Nu e o poveste despre boală, ci despre curajul de a fi în ciuda ei. Despre feminitate, identitate și frumusețea fragilă a clipelor care contează. Despre dragostea care vindecă acolo unde medicina nu poate.
Amazoana este o nuvelă care nu se citește — se simte. Și rămâne în tine mult după ce ai închis cartea.
Maria Erzian