Anamneza

Luisa, o adolescentă de şaptesprezece ani, se trezeşte pe un pat de spital, după o comă îndelungată. Însoțită de Jurnal − confident și prieten, totodată −, tânăra îşi proiectează o călătorie reminiscentă prin universuri aparent disjuncte, construind un tablou haotic, fragmentar, unde adună atacurile de panică, relaţia tensionată din trecutul părinţilor ei, bisexualitatea, fobia pentru apa sărată, amestecul de substanţe interzise în doze nerecomandate, iubirea pentru Sorin, legături eşuate, împreună cu dorinţa de a scrie și necesitatea cunoaşterii de sine.

Dar există oare un capăt al drumului?

„Pe Ana am cunoscut-o la cursul meu de scriere creativă. E o cititoare pasionată și o căutătoare îndârjită, calități pentru un scriitor de cursă lungă. Scrisul ei este o combinație puternică de sensibilitate acidă, spirit de observație și abisalitate. De aici un roman neastâmpărat, fractal, nevrotic. Recomand.” (Dan Lungu)

„Ana Săndulescu are o literatură caustică, sinceră și în căutarea locului personal în acest amalgam de tipuri literare contemporane. Asta pentru că scrierile ei par când fragmente de jurnal, când fragmente lirice, când, pur şi simplu, fragmente ficționale și meditative, energetic-electrice, chiar narcotice. Cert este că tânăra prozatoare transformă limbajul și starea de chat în atitudine literară. Frazele ei sunt ca niște fulgere în plină noapte, te țin mereu în suspans, te obligă să ai încredere că la capătul vijeliei literare personajele vor construi un singur punct geografic, viața atât de rapidă. Cred cu toată convingerea că Ana Săndulescu e unul din pariurile câștigate ale noii generații de prozatori.” (Paul Gorban)

„Îndrăzneț, captivant, feminin, trepidant, nuanțat și intens, condeiul Anei Săndulescu din Anamneza te face să vrei să descoperi din nou literatura română. Nici nu vor trece bine câteva pagini, când îți vei da seama că nu te mai poți dezlipi de narațiunea confesivă atât de divers colorată. Atenție, asta e o carte de care s-ar putea să te îndrăgostești!” (Cristina Nemerovschi)