Anul 1600

Lucrarea de fata reprezinta componenta 'aplicativa' a unei episteme fundamentata pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, este reevaluata dezvoltarea universului cognitiv prin relatie cu modalitatea in care se construieste imaginea despre lume. Relativizarea cunoasterii la ima-ginea despre lume introduce in constructia epistemica elemente contextuale apartinand contextelor psihosociale, culturale, stiintifice intr-un 'stop cadru' ce reprezinta statu-quoul stiintific reflectat de un produs epistemic (carte, idee, formula matematica etc.), dar si evolutia inclusa in 'istorie'. In aceasta formula, relativitatea cunoasterii depa-seste limitarile de prim nivel specifice cunoasterii perceptive (ale 'simtului comun') si include componenta stiintifica cea mai profunda regasita in intregul univers stiintific, cum ar fi de exemplu cea din cazul abstractizarilor matematice.