Arborele de oras

De acolo, din adânc, își învârte limbile
Nu ştiu cum se face că acel ceas de masă cu mecanism zgomotos,
pus de bunica Slăbuţă în chiuveta din baie să poată dormi,
a rămas ani de zile-n acelaşi loc, fiecare gest al ei devenea lege,
şi apă s-a turnat peste el până ce s-a scufundat
într-o cadă imensă care-l distorsiona
într-o pendulă căptuşită cu scoarţă de copac.
De acolo, din adânc, îşi învârte limbile,
îşi ridică pasărea pe acoperişul pădurii mecanice
şi face vârtejuri în sus şi-n jos,
mă aruncă la suprafaţă şi mă scufundă când şi cum vrea.
Aşa a început totul.