Ars Alchimica cuprinde 7 tratate de alchimie scrise de Paracelsus in diferite perioade. (Vezi mai jos cuprinsul cartii). Scrierile lui Paracelsus se disting mai ales prin maniera concisa si totodata cuprinzatoare in care sunt expuse ideile. Din acest punct de vedere, ele pot fi comparate cu lucrarile lui Tales, Heraclit, Pitagora, Anaxagora si Hipocrat. Dupa cum spune un discipol al sau:
„In tratatele lui Paracelsus nu exista nicio neclaritate si daca vom urma caile pe care ni le-a aratat, avansand in acelasi timp in domeniul stiintei fizice, vom descoperi cele mai insemnate comori ingropate in locurile pe care ni le-a indicat cu ajutorul baghetei sale magice".
Cu toate ca este posibil sa-l privim pe Paracelsus in lumina oricarei perspective, singura cale de a intelege corect omul si stradania sa este aceea de a evita tendinta de a ignora caracterul mistic in favoarea celui rational, pe scurt, de a accepta dualitatea naturii sale. El a scris foarte mult despre tainele Cabalei si secretele alchimiei si magiei naturale. Pe de alta parte, a fost un sustinator fidel al cercetarii experimentale, criticandu-i vehement si constant pe cei ce refuzau sa scruteze problemele la originile lor si care acceptau cu ochii inchisi autoritatea celor din vechime:
„Am inceput sa-mi desavarsesc arta imaginandu-mi ca nu exista niciun profesor in toata lumea capabil sa ma invete, si ca a trebuit sa capat eu insumi cunostintele in acest scop. Singura carte pe care am studiat-o a fost cartea Naturii scrisa de degetul lui Dumnezeu".
Cercetarile intreprinse de Paracelsus in vederea obtinerii Pietrei Filosofale au sadit in el credinta ca omul reprezinta adevarata Chintesenta. El spune:
„Dupa ce Dumnezeu a creat toate elementele, stelele si orice alt lucru si le-a stabilit locul lor dupa voia Sa, El a trecut, in cele din urma, la crearea omului. A extras esenta din cele patru elemente intr-o singura substanta. A extras, de asemenea, esenta intelepciunii, a artei si a ratiunii din astre, iar aceasta dubla esenta a comprimat-o intr-o unica substanta".
Din aceasta substanta a fost facut omul, cea mai inalta dintre creatiile lui Dumnezeu. Se poate distinge in aceasta viziune o importanta idee a Renasterii: bunatatea esentiala si natura perfectibila a Omului.
C.G. Jung, referindu-se la Paracelsus, scria:
„Paracelsus este un creuzet alchimic, in care fiintele umane, zeii si demonii acelei epoci uimitoare - prima jumatate a secolului al XVI-lea - si-au varsat esentele lor specifice".