Ars expectandi

„Firește, cine mărturisește se și mărturisește. Drept care o întrebare se pune mintenaș. Aceasta: Ce stratageme folosește auctricea pentru a (se) mărturisi? Răspunsul vine lin. Multe – mari+mărunte. La viața ei va fi practicat Magda U. redacția unui săptămânal cultural, învățământul superior, institutul de cerceturi, vacanțele marine, escapadele montane, automobilismul, peregrinarea pedestră, lecturile cele mai obstinate, conversațiile cu oameni superinteligenți, conflictele cu obtuzii la nord de linia Mărășești–Oituz, șicanele mărginiților, imbecililor sau ticăloșilor, ca și ale instituțiilor nivelatoare, inamicele personalităților accentuate. De aici a cules ea îmbielșugată materia prima în vederea travaliului ei de imaginalizare a (i)realităților imediate [...] prin recurs la inconturnabila „impuritate” a discursului ficțional postmodern, unde se revarsă de toate: eseu, notulă, scriitură de fragment, intertext citațional poetic, prozaic, ori paremiologic, autobiografeme des- și transfigurate. S-o cetim că zău că merită!” Luca Pițu, Reîntâlnirea cu lumea lui „ca și cum”