Arta despartirii, arta impacarii

Tot mai multe cupluri se destramă, despărţirea este tot mai dură, legile sunt tot mai laxe, iar eventuala împăcare este din ce în ce mai iluzorie în contextul unei societăţi orientate către succesul imediat, fie că este vorba doar de acel scop rezonabil înainte de despărţirea definitivă, de aşa-numita „salvare a căsătoriei“, fie că este vorba de împăcarea-supravieţuire ce merită să fie pusă în discuţie şi după divorţ, mai ales când sunt copii la mijloc.
Nu pledez pentru salvarea cu orice preţ a căsniciei, sunt multe situaţii în care este o simplă iluzie faptul că se poate continua viaţa în doi, ci mai ales pentru supravieţuirea abso­lut necesară după ce trecem de momentul acela „până când moartea ne va despărţi“ şi intrăm pe un teritoriu cu totul necunoscut, de care ne este frică chiar şi atunci când el înseamnă distanţarea necesară de o persoană agresivă, nepo­trivită, abuzivă, oricum necorespunzătoare cu ceea ce suntem.
Analiza diverselor situaţii, sfaturile practice, mărturiile unor persoane care au trecut prin divorţ sau ale unor copii care au trăit despărţirea părinţilor fac din acest volum un instru­ment de analiză detaşată a propriilor experienţe, de incursi­une introspectivă şi oferă un punct de sprijin pentru a înţelege mai bine motivele care duc la divorţ, fie pentru a trece mai uşor prin el, fie pentru a-l evita. Şi nu în puţine situ­aţii, atunci când este posibil, pentru a ajunge la împăcare.