Astronomia si stiintele naturii

Falimentul stiintei materialiste a naturii este consecinta acceptarii mecanicii ca disciplina model pentru cunoasterea Universului.

Aceasta cunoastere a lumii prin intermediul datelor furnizate de experimente de laborator a permis acumularea unui numar imens de informatii care, structurate cu ajutorul intelectului, a ratiunii formale, au eliminat ramasitele cunoasterii spirituale stravechi.

În felul acesta a devenit evident, în mod treptat, că disciplinelor care se ocupă de viaţă, de suflet, de spirit le lipseşte o fundamentare esenţială.

Prin toată opera sa, Rudolf Steiner, punând bazele şi clarificând demersurile specifice ştiinţei spiritului moderne, a permis depăşirea unilateralităţii rezultatelor ştiinţei materialiste prin cunoaşterea spirituală a lumii.

Aceasta parcurge trei etape, care sunt tot atâtea trepte ale iniţierii: imaginaţiunea, prin care omul construieşte imagini-simbol, inspiraţia, prin care omul primeşte mesaje din lumea spirituală, intuiţia, prin care omul trăieşte nemijlocit în lumea spirituală, descoperind esenţa, cauzalitatea reală a lumii sensibile şi realitatea moralităţi, ca o componentă a Universului. Goethe spunea că „tot ce este trecător este simbol al celor veşnice”.