„La o masă de pe Ramblas
La o masă de pe Ramblas,
toamna trecută,
am scris câteva rânduri
în timp ce priveam
mulțimea plimbătoare.
Am simțit că respiram într-un film,
dar parcă reușeam, uimitor,
să privesc și din afară,
ca un spectator.
Întâmplarea mi-a confirmat
că suntem și noi, poate, lumină,
adică undă și corpuscul,
cum scrie în manuale,
unde totul este prins
în ecuații perfect lămuritoare.”

