Cum credeti ca a inceput aventura uberistica? Dintr-un capriciu al hazardului. Aveam in minte sa parjolesc pamantul odata cu examinarea existentei mele sub lupa si sa ma perpelesc asemeni eroului principal dintr-o noua plasmuire cu pretentii de roman. Acesta, un jurnalist din presa scrisa, isi alesese un job complementar pentru a-si rotunji veniturile devenite insuficiente. Isi dedicase o parte din timpul liber meseriei de taximetrist cu jumatate de norma. De ce taximetria? Credea el ca-l ajuta si in munca de documentare la ziar, cu alte cuvinte, in subsidiar, prin discutiile cu clientii, va lua pulsul populatiei pe diverse teme de actualitate. Deloc intamplator, actiunea se desfasura in perioada premergatoare unei campanii electorale furibunde, cu dezvaluiri din viata personala a candidatilor, iar subiecte de conversatie cu accente politice se gaseau din abundenta.
Ca sa ma apropii de personaj am cautat sa fac si eu acelasi lucru, cu alte cuvinte sa-i imbrac pielea, la inceput in joaca. Aplicatia Uber a ajuns la fix pe piata romaneasca pentru a ma pune la treaba. Nu aveam nici cea mai mica intuitie care sa-mi dea de inteles ca experientele de la volan vor constitui subiecte de sine statatoare pentru o noua carte. Dar, intre timp, s-au coagulat intre stalpii si pragurile caroseriei cateva intamplari memorabile. Altele au avut nevoie de un mic ajutor pe taramul imaginatiei, intrucat doza de inefabil se lasa greu surprinsa. In cele din urma, din cele doua componente, imaginarul si non-fictionarul, a carei intaietate si-o disputa in continuare, a iesit un produs omogen.