Vezi mai multe
Turn
Cuvintele-s aceleași
dar din interior
le-însingurează
ce le-însufleţește.
Sînt fără vîrstă-n cel ce mor,
sînt locuite și mă dor,
nimic nu este-n lipsa lor ...
O, Babel Abel,
ce păstor
strîngîndu-le
mă împînzește?
„Mesajul liric al lui Vasile Tudor se apropie de frumuseţea umbrei unei idei, de care vorbea Nichita Stănescu. Poetul cultivă metafora rară și oximoronul, care conferă liricii sale multiple înţelesuri, întoarse spre golul cunoașterii de sine.”
Nichita Danilov
„În fapt, pe fundalul acesta expresionist, simţi în poezia lui Vasile Tudor umbra unei premoniţii. Nu artificii ori rafinamente, nu conștiinţă poetică exhibată, ci pariu existenţial. Iar în acest pariu, Vasile Tudor angajează propria-i existenţă.”
Mircea A. Diaconu