In constiinta literara romaneasca, Vasile Alecsandri sa impus, mult timp, in primul rand ca „regeal poeziei“, cum l-a definit Eminescu, desi opera sa s-a construit si pe alte doua coordonate esentiale ale creativitatii nationale, dramaturgia si proza. Spre deosebire de ceilalti scriitori din epoca sa, Vasile Alecsandri nu este livresc, nu calatoreste cu baedeckerul in mana, ci este prin excelenta spontan, personal, transcriind senzatiile proprii, directe. Vasile Alecsandri este, ca scriitor, un autentic calator romantic, cu o structura sufleteasca si spirituala adecvata.
In 1842, cand intreprindea O primblare la munti, Vasile Alecsandri se situa pe o alta coordonata majora, specifica romantismului romanesc, aceea a descoperirii frumusetilor nationale.
Printre noi se gasea un tanar zugrav frantez, care pentru intaia data iesise din tara lui spre a face un voiaj in Orient.
— Domnilor, ne zise el, va marturisesc cu rusine ca, pan-a nu veni in tara d-voastre, nici nu presupuneam ca se afla in Europa o Moldavie si o Valahie. Dar nu ma plang nicidecum, de vreme ce, ca un nou Columb, am avut placere a descoperi eu insumi aceste frumoase parti ale lumei si a ma incredinta ca, departe de a fi locuite de antropofagi, ele cuprind in sanul lor o sotietate foarte placuta.