Charlus, acest „Vautrin proustian” din piesa Baronul și Orhideele (după În căutarea timpului pierdut) este calea regală pentru a pătrunde în arcanele homosexualității proustiene (masculine – Sodoma –, dar și feminine – Gomora), de fapt ale sexualității înseși, la a cărei temelie vom descoperi (împreună cu Gilles Deleuze) „misterul unui hermafroditism inițial”.
Piesa Spiritul ce totul leagă este o rescriere în cheie personală a capitolului-parabolă „Marele Inchizitor” din Frații Karamazov de Dostoievski. Confruntarea dintre Torquemada și Iisus constituie, implicit, o meditație asupra dialecticii dintre Bine și Rău, dintre neputința Binelui și dominația Răului, asupra (im)posibilității unui pact, unei colaborări, unei relative armonizări între acestea, o probabilă coincidentia oppositorum!
Daniel ILEA a publicat volumele „Procesul” de Franz Kafka, dramatizare cosemnată de Mihaela Panainte (Tracus Arte, 2018), Inimi cicatrizate. Un nume de rău augur, adaptări dramatice după romanul lui M. Blecher și o legendă babiloniană (Tracus Arte, 2017), piesa de teatru într-un act Ce n-o văzut Parisu’ / Ça déménage à Paris! (Tracus Arte, 2014, ediție bilingvă cosemnată și tradusă de Anca-Domnica/Dominique Ilea), volumul de proză scurtă Ale vieții oase roase (Tracus Arte, 2012), proză și eseu în revistele Vatra, Orizont, Familia, Cuvântul. Trăiește din 1991 în Franța, unde a publicat proză și eseu în Revue des Deux Mondes, La Revue Littéraire din Paris etc.